September 29, 2012

baby



În loc să mă tot joc cu cheile, în loc să mă uit aiurea pe pereţi, în loc să scrâşnesc din dinţi te-aş lua în braţe aşa cum ai face şi tu şi ţi-aş spune că ce a fost cel mai rău a trecut, că o să fie bine, că se poate, că vă iubesc la pachet şi necondiţionat, şi pe tine şi pe littlemaster. Îmi dai hârtiile şi îmi explici rapid ce e de făcut mai departe. Mă cutremur când văd câtă oboseală s-a adunat şi câtă suferinţă Te-aş lua în braţe încă o dată. Orice om, oricât ar fi de puternic, are nevoie de o îmbrăţişare. 



Later edit:   Baby. Îţi mulţumesc pentru braţele deschise larg către mine, pentru obrazul lipit de al meu, pentru lecţia de curaj şi de iubire. Îţi mulţumesc că îmi dechizi ochii şi mă împingi părinteşte să accept ceva ce de fapt mi-e foarte clar.



2 comments:

georges said...

veronica. esti ok?

Lillian .... said...


eu da :)

et vous, georges?